Suferi, femeie pierduta! Suferi!... asta e destinul tau si crucea ti-e sculptata in sange. Plangi, femeie plapanda! Plangi!... si sterge urma din lemn caci ploaia e acum uscata si arde panza de paianjen… crusta e-n spirala si arcurile-s atarnate… ramane doar sageata in colt de codru si luna te priveste dintr-un put!... e trist dar e singurul drum, si nu e cale de intoarcere… ramai in golul neantului luminata de intuneric si visezi la roua diminetii de primavara! Patetic! Ssst, se aude licuriciul cantand din cimpoi, lacustele danseaza intr-un cerc de-un rosu diafan si te lasi purtata-n valuri sarate. Se vede in mijlocul pamantului un lagar de cristal murdar si intorci mainile spre el- in zadar!- te orbeste lumina si nu are a cui mana sa-ti acopere ochii… ramai in ceata si totii sunt de partea cealalta a malului, dar nici o carare pana acolo. In zadar incerci! In zadar te obosesti! In zadar te ridici! In zadar mergi! Opreste-te! Nu poti! EXISTA munti pe care NU-I poti urca, SI-ATAT! Renunta, si mergi la somn in laguna ta din josul lacului!
Rasar … nu mai rasare nimic. Cortina s-a tras si piesa e gata! Verdictul a fost dat, iar opera incadrata in curent! Retusurile se vor face pe parcurs. Sunt propriul meu regizor, dar depind de text!
Incerc sa respir dar aerul devine greoi, oxigenul prea putin si dioxidul in exces. E greu si pt un pui de pelican sa atinga norii pana invata sa dea din aripi si imposibil pt o soparla sa zboare. Zici ca e inutil sa faci din aripi inotatoare si din picioare aripi, dar sari putin mai sus si iti revine speranta! E ultima ce se pierde, nu? E ultima ce se stinge, si primul fitil ce inveti sa-l aprinzi… ha! TOTUL ARDE IN FINAL, SI TOTUL
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu