Mi-e trupul bolnav si mintea-i e surata… astept o lumina, astept o ivire, o scanteie, o secunda din vesnicie- de iubire!!! Tacuta, stau cu fatza la ecran si degetele imi fug pe tastatura; gandul alearga… e un soi de jogging … si se blocheaza: ce vreau? ce-mi trebuie? Ma lupt ! Dar pentru ce? Nu e nimic asa cum am visat- sunt nerecunascatoare si nerabdatoare pt ca incet, incet toate se aseaza dar eu nu mai pot! Offf… nu mai vreau sa astept, vreau acum! Totul – selfish…hm! Nu ma mai recunosc… trec din oglinda in oglinda , incerc masti de care nici nu am crezut ca exista , imi acopar sufletul cu un zambet in incercarea de a-mi inveseli toata viata- incerc marea cu degetul …si e sarata, da! Prea sarata pana si pentru gustul meu.
Cersesc iubire , cad in genunchi si astept… ascult o melodie, lacrimi nu mai am , au secat izvoarele de tare mult! Oftez in gol si de sub stanci imi ridic privirea spre iesire… e o lumina acolo, e un gram de sperantza, se vede un pescarusJ vreau sa l prind, sa-i agatz o pana J… o imprumut si … pai… si atunci? Vai mie! Eu nici macar nu stiu cum sa o folosesc. Paradox de cuvinte insirate alegoric, catarg leganat… vai mie! Vai sufletului meu! Striga femeie! Urla! Lasa totul si traieste asa ca pana acum si asteapta in scari un strop de ploaie! Incearca o boaba de cafea, trage insetata din tigara , inchide fereastra si ridica barierele, si va veni! Ridica fruntea, hai sus! Traieste, spera, rade, gusta din viata asa cum te stiu si lasa in urma spinii si scamele mancate de molii!… da, ma asteapta un pahar de MD, tigara si monitorul cu PB! Apoi dans launtric, se monteaza o noua scena…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu