A fost odata... si inca mai e? cum inca?!... gasesti resure...

Nici sa scriu nu mai pot, nici sa rad, sa respir, e caldura si e innabuseala inlauntrul meu... e totul uitat si totusi actual, e invalmasit si pierdut in dezordinea ordonata din bagajul trecutului. Respir totusi si ma intreb oare cum? si ma mir... nu! Nu ma mai mira nimic.. offf, e totul asa...de neinteles, nu e nimic aranjat, cuvintele sunt pierdute in litere nicicum aranjate, e un uragan al dictionarului, e un curcubeu usor ivit..:))...ha! pe naiba, nu e (ivit)! Auzi un cantec ce-ti reprezinta starea, scrii fara a avea un rost, un fir, o noima, camera se invarte si privesti in zadar la scrumul ramas, inhalezi tutun imbaxit si refaci, ca intr-un joc de noroc, carti trecute si decolorate de vreme, reusesti? NU! caci regulile jocului sunt pierdute, iar fara, nu poti sa refaci nimic! suferi si plangi ore in sir. Te miri ca sunt inca izvoare nesecate si surse de apa sarata pe care arsitza nu le-a atins...ei bine... atat! caci - intrerupta de sunetul interfonului, ma retrag in fotoliul verde, aprind o tigara si descriu povestea unei nimfe: " Sa-ti spun ce e defapt..." "A fost odata...curios ca inca mai e!..." [...]